În nemiloasa mea călătorie
Ce am făcut-o pe acest pământ
Am rătăcit o vreme într-o pustie
Și o luptă mare a coborât în gând...
Despre ce-am fost și ce voi fi
Ori... cine ar putea să știe?
Dacă am avut vreodată rost...
Sau dacă-n viitor vreun rost are să fie...
M-am cercetat și n-am găsit la mine
Ceva mai bun decât părinții mei erau
Și o bătălie mare s-a născut în minte
Cu ce să lupt? Căci armele-mi lipseau...
Când arșița era din ce în ce mai tare
Nici urmă de izvor într-un pustiu
Nu era nimeni ca să-mi iasă-n cale
Să lupte-n locul meu pentru o zi...
Să-mi spună chiar de nu ai fost ceva vreodată
În Domnul ai putea să fii...
Să fi lăsat în urma mea dezamăgirea toată...
Despre credință având doar amintiri...
Continuam să înaintez totuși pe cale
Și să mai las din când în când în urmă răzvrătiri...

Eram așa de obosit și n-aveam pace
Aș fi dormit doar ca să uit...
Aș fi dormit sub un ienupăr oarecare
M-aș fi trezit flămând, dar odihnit...
Aș fi mâncat și eu o turtă
Și apă din ulcior ceresc aș fi băut
Cuvântul Sfânt eu îl aveam în casă
Dar n-aveam timp să mă hrănesc din el mai mult...

Eu nu puteam să trec în zbor pustia
Eram slăbit și fără de puteri
Îmi era cald în suflet și nici urmă
Să simt minunea unei adieri
Seceta... setea... îmi ruinase întreaga viață
Și nu găseam o umbră nicăieri...
Dar  Domnul... Domnul a trecut atunci pe lângă mine
Și mi-a lăsat o pace de nepriceput
M-a dus la ape vii și la pășune
De parcă niciodată prin deșertu' acela n-am trecut...

1 Împărați 19:4-8